Consolidarea muncii

Procesul de consolidare a muncii nu-i sexy AF. E timp petrecut în scopul documentării și cimentării unui proiect (fie la job sau personal) ce-ți va da conturul final de care mintea-ți are nevoie.

Vizionarea, trierea și arhivarea pozelor din vacanță.
Curățenia din cameră după o renovare.
Farfurii pline de unsoare băgate și scoase din mașina de spălat vase.
Strâns fața de masă.
Pitchuirea unui potențial client și menținerea legăturii.
Organizat social media feed.
Șters aplicații inutile din telefon.
As always, clearing the clutter helps you see the horizon.

Consolidarea-n toate cele îmi arată că treaba are un sfârșit, fie el satisfăcător sau nu.

Ultimele săptămâni mi le-am petrecut și umplut cu consolidarea proiectelor personale. Asta e arhitectura mea.

Iau Google Keep — app-ul unde-mi salvez chestiuțe găsite pe web — și-ncep săgetarea celor care nu mai prezintă interes. Posibil să fi fost salvate într-un moment de consumerism forțat de ale mele stări cognitive. Poți face asta cu orice app fie că e Pocket, Instapaper sau simpla aplicație de notițe default.

Iau multitudinea de fișiere necesare construirii unui episod din NuFrecaMenta Podcast. Toate-s rămășițele unui proces format din suficient de multe fișiere audio tăiate, thumbnails, intros, scripts — le organizez cât pot de bine și le trag într-o arhivă frumos compartimentată.

Îmi organizez notițele din Evernote (unde în mod curent am 600+).

Mi-am eliberat și desktop-ul de neesențial. Toate fișierele random sorbite pofticios de canalizarea minții mele.

Astea-s exemplele mărunte ce-mi stăteau în cap în lumea digitală.
Apuc acum gulerul fizicului. Trag și scutur cu putere.

Îmi iau camera la semi-puricat și mă uit la lucrurile lăsate-n pom de ceva vreme.
Obiectele împrăștiate pe birou în urma ultimului festin creativ.
Un bec ce pâlpâie rușinos.
Haine random în dulap.
Praf.
Fața de pernă ce nu stă mulată la fix pentru că e terfelită de capul meu plin de visele nopții. Sau poate că aici sunt doar eu dubios.

Oricum, tot ce am făcut a fost să iau "proiectele personale" lăsate în stadiul de 95% și să le pompez puțin bara. Poate că nu voi obține niciodată un scor maxim fără ca totul să fie discutabil, but hey. Treburile astea-mi oferă confortul mental de care am nevoie.

Notorietatea celor mai excepționali indivizi din istoria omenirii a fost generată de a lor abilitate de a acționa rapid, călca pe câteva cadavre și culege laurii.

Iorga dicta că "unde se lucrează, trebuie să se și măture" drept atac al celor cei criticau scrierile adesea slab documentate. Și-i dau dreptate puțintel, cu toate că studentul Eliade îl trage de barbă cu voioșie harmless când aduce câteva puncte esențiale despre hoticul ce napadea munca lu' Iorguț:

Prea grăbit ca să aștepte rodele și să le eticheteze cu cele cinci litere ale numelui său, grăbite și ele, Iorga se mulțumește numai să deschidă căi noi în istorie. Fiecare carte de sinteză publicată în ultimul timp e  năpădită cu asemenea semințe. Păcat numai că demonul lui Iorga se zbuciumă prea mult; atâtea pagini înnegrite sub pana profetului nu au nici o altă valoare afară de aceea de a fi făcut să-i vibreze sufletul.

Și apoi întreaga operă e pur subiectivă; Iorga se amestecă în toate numai ca să-și poată da cu părerea asupra tuturor și numai pentru plăcerea de a judeca acele lucruri. credeți oare că-l neliniștește opinia publică, care-l sfătuiește blajin sau mitocănește să-și lege o mie și una de oca de oțel, de prea  nerăbdătoarea-i pană ? Dar atunci n-ați priceput nimic din Iorga. Nu vă gândiți la dezmierdările ce primește acest bărbat în suflet, atunci când așază o nouă carte a sa în bibliotecă, sau însemnează un nou articol iscălit de dânsul?

Mircea Eliade
Vlăstarul, revista Liceului „Spiru Hare”,
an II, februarie 1925,
nr. 3,p.4-7. 
În momentul acela Mircea Eliade se afla în ultima clasă a liceului și avea să împlinească la 9 martie optsprezece ani.

Again, nimic sexy + că nu-ți va aduce doar glorie. Edison l-a tras în piept pe Tesla, dar a ținut în cârcă și munca de a închega și patenta tot ce-i trecea prin mână pentru a prezenta eventual un produs finit. Te uiți la istorie și vezi un Roosevelt, un Stalin, un Mao - toți fortificatori. 

Chiar și a mea scrijelitură necesită muncă de consolidare. Eliminarea neesențialului, alegerea unui thumbnail, încadrarea în pagină — chestiile astea nu sunt sexy, dar sunt necesare. Altfel mi-aș fi scuipat ideile într-un audio file sub forma unui brain dump puturos și lipsit de structură. Nu-mi plac treburile astea.

Anyway, in the end — it's all about balance.

Robert Dumitriu