by Robert Dumitriu

Blog

Dorim genialitate sau structură?

Las acest citat sperând să se înțeleagă ideea pe care vreau sa pornesc. Bucata este extrasă din cartea lui Cătălin Cioabă, Mărturii despre Eminescu, carte ce adună mărturiile unor autori contemporani cu genialul poet.

"Pe atunci la Junimea era la modă toată filosofia germană, începând cu Fichte, Hegel, Kant şi, mai cu seamă, Schopenhauer. Raţionalismul pur, budaismul, migraţiunea sufletelor cu doctrina metempsihozei, hegelianismul, cu toate deducţiile lui logice, toate se încrucişau în capul adepţilor, producând confuzii uimitoare. Ideea supranaturalului ştiinţific – dacă pot să mă exprim aşa –, precum şi toate concepţiunile vechi şi noi despre spaţiu, despre timp, cercetarea omului, considerat ca o jucărie a simţurilor lui, deosebit de eul său, dădea loc la lungi discuţii Dl. Maiorescu, cu spiritul său clar, ştia să pună ordine în toate acestea, dar încuraja şcoala prin exemplul său. Aşa, de multe ori, în lecţiile d-sale de la Universitate aborda chestiuni de psihologie adâncă, în care individul, străbătând prin puterea lui spaţiul şi timpul, vedea în viitor, printr-o silinţă a mentalităţei sale, ce se va întâmpla mai târziu cu dânsul. Aşa-mi aduc aminte că, într-una din lecţiunile sale, dl Maiorescu, vorbind de acest fel de devinaţiune – explicabilă după d-sa în psihologie –, dădea de exemplu pe Goethe,care s-a văzut el însuşi, fiind încă tânăr, în uniformă de ministru de la Weimar, cum a fost peste 40 de ani.
Dar dacă dl Maiorescu ştia să pună o ordine în toate aceste concepţiuni, vă puteţi închipui ce deveneau toate aceste credinţe în capete mai puţin sistematice şi cu o preparaţie mai insuficientă, precum erau acelea ale d-lor Bodnărescu şi Eminescu. […]"

Plec de la această conturare a personalității, pe care orice persoană sănătoasă din zilele noastre ar trebui să și-o dorească. Mulți vor să aleagă cine sunt, ce stil să abordeze, la ce filosofie să cugete, ce fel de cărți să citească, să fumeze pentru inspirație? Să bea ayahuasca? Să facă sport pentru îmbunătățirea funcțiilor cerebrale în momente limită? Marijuana? Să citească sistematic sau haotic? Dezordine germinândă și creatoare sau ordine reconfortantă și funcțională?

Unde se gasea adevărata genialitate? Titu Maiorescu sau Mihai Eminescu?

Cel care punea ordine în haos?

Sau cel care mânuia arta de a crea precum un muschetar își mânuiește spada?

Maiorescu reprezintă  structura, cunoscând varii domenii. Dar să nu neglijăm capacitatea de a adapta aceste date, putând a le înțelege, a le pune în ordine, dar și ale explica și găsi o aplicabilitate.

Al doilea avea dezordine, noutate în vechime, explozie de idei si dorință de a diseca tot, de la tratate de chimie până la astrologie sau mitologie comparativă.

Eminescu spargea banii pe cărți în entuziasmul primirii argintului, nemaigândindu-se dacă va avea sau nu ce mânca, ce bea, ce fuma.

Mă gândesc la starea provocată de entuziasmul unei noi cărți cumpărate, unei noi posibilități. Ma gândesc că acest entuziasm a ajutat într-un fel sau altul menținerea stării de funcționare a corpului, amânând foamea sau setea.

Cu toate acestea, vom avea în vedere o relatare a lui Ioan Slavici, contemporan cu Eminescu, pe vremea când cei doi erau studenți.

"Scena se petrece când cei doi tocmai ieşiseră de la un curs de anatomie al profesorului Hyrtl, unde li se vorbise despre „oasele ce alcătuiesc craniul omenesc“. Aflându-se pe stradă şi împărtăşindu-şi unul altuia impresiile, Slavici căuta să meargă cât mai repede, deoarece era înfometat şi îi era teamă să nu piardă „porţiunea de mâncare la cazarmă“. Eminescu, dimpotrivă, mergea „împedecându-se când de unul, când de altul dintre trecători, ca omul care, pierdut în gânduri, nu vede şi nu aude nimic din cele ce se petrec împrejurul lui“. Contrastul între mersul pe stradă al celor doi marchează diferenţa dintre două personalităţi: pe când Slavici, după audierea unui curs, îşi putea petrece restul zilei făcând altceva – şi tocmai de aceea nevoind să se lanseze în controverse interminabile asupra unui subiect aşa de greu –, Eminescu nu putea părăsi gândurile asupra alcătuirii omului fără să le depene până la capăt."

Ordine sau haos?

Robert DumitriuComment