Stop Hack

Un hack, în special în zona informaticii, e definit de Wikipedia drept o soluție lipsită de eleganță, dar eficientă. Sau elegantă și eficientă. Element constant permutabil. Fiecare vine cu treaba lui. 

În 2005 a apărut Lifehack.org, conceptul luând ceva amploare. Paleta s-a diversificat și brusc au apărut study hacks, cooking hacks și sleeping hacks. Toate pedalau pe ideea cum că fiecare aspect al vieții noastre poate fi hăcuit și metamorfozat în ceva eficient și ușor de parcurs.

Vine 2007 — Tim Ferriss publică "Săptămâna de lucru de 4 ore". 

Ideea de lifehacking se extinde aici către afaceri, dar și către crearea unui lifestyle unde muncești puțin și câștigi mult. O ofertă irezistibilă, nu? De ce să dezlegi un nod când îl poți tăia cu o sabie? 

Două tipuri de hăcuială

Mulți oameni sunt prinși în acest torent al hackuingului încât nu mai pot face diferențierea între ce-i decent să hăcuiești și ce nu. Asta pentru a ta sănătate mintală. 

#1 Hacking pentru rezultat. Când un programator găsește un hack care-i permite să-și ducă munca mai departe, metoda lui poate fi categorisită drept un boom de creativitate albastră-ntr-un laborator de crystal meth murdar de ineficient. Aici focusul este pe rezultat iar hackul este calea pentru a ajunge la el. 

#2 A hăckui de dragul hăckuitului. Aici vine în horă persoana care vânează articole pe Lifehacker.org (guilty). Aceeași persoană nu se va duce la sală până nu-și va găsi combinația perfectă regim-antrenament. Mai vin apoi și cu metodele perfecte de productivitate și doza perfectă de somnic. Hăckuiala a devenit un drog ce le-a intrat în sistem. 

Metoda #1 poate fi benefică. Fiecare dintre noi ar trebui să aibă ceva din spiritul unui Comisar Moldovan în el. Și — dacă există într-adevăr o cale mai eficientă de a tăia o ceapă, go for it!

Metoda #2 poate săraci viața userului — asta pentru că el va căuta mereu calea cea mai eficientă de a face orice. 

Ești acaparat de o paranoia a eficienței ce te va face să uiți de scop în sine. Ușor-ușor începi să uiți că ești capabil, că poți să găsești soluții pentru diferite probleme fără a cere ajutorul unui articol de tipul "Cele Mai Eficiente 5 Metode De Slăbit". 

Când e de hăcuit, te simți superior, c-un creier flatat. Ești șoricelul care și-a dat seama cum să fenteze sistemul. Muncă puțină, rezultat baban. Sau muncă eficientă? Cine știe?

În ciuda tuturor uneltelor care te pot ajuta la hăcuit, viața însăși rămâne prețios de imprevizibilă scurtăturilor nesustenabile. Nu poți păcăli moartea. Rămâi om. Legea universală dictează că toate țelurile necesită munca silnică, disciplină, timp. 

Eliberează-te de mentalitatea de tip hack și nu vei mai avea parte de doza aia de paranoia cum că, undeva, acolo, există o formulă magică de a face clătite mai repede și tu nu ai descoperit-o. Idiot. 

Vei începe probabil să asimilezi informație testată pe propria-ți piele, în loc să citești ce fac alții și să nu acționezi. 

Câteva probleme

Gloria virtuții se găsește în activitate.
- Cicero 

O rasă specială răsare ușor pe planetă  - lifestyle designers

Ăștia se duc să călătorească doar pentru a-și umple albumul virtual cu poze tip trofeu. Consideră că orice obligație ce le iese în cale este egală cu un eșec în drumul lor de a duce o viață liberă. 

Inventează afaceri și le pun pe modul automat. Nimic în calea mea. Sunt liber. Nu trebui să dau la manivelă. În loc să vrea să creeze ceva mișto, aleg să lucreze de acasă, și asta doar câteva ore pe săptămână, bitch please! E mai eficient? Din ce punct de vedere?

Nu e nimic revigorant în asta. 

Să ne băgăm mâinile în noroi?

Cred că suntem precum niște câini care aleargă după o mașină.

Nu am știi ce să facem cu ea dacă am prinde-o.

Fixarea pe hăcuială poate transforma ceva ce necesită efort și disciplină în ceva repugnant. 

Hăcuiala devalorizează lucrurile evidente și folositoare (dar plictisitoare) și pune pe piedestal noul și eficientul. 

Viața a început să ceară un semn de exclamare. Semnele de exclamare costă bani. Asta înseamnă că sfaturile evergreen de pe urma cărora nu se mai poate scoate nimic se pierd în mulțime. Nu vei vedea niciodată o reclama care să promoveze un broccoli, o floare, o sesiune de meditație. 

Bugetul de marketing pentru următoare soluție ușoară a unei probleme (pastila anti-stres, anti-slăbit, liposucție, ceva dietă nouă) este nelimitat. Scurtăturile primesc banii. 

Totul devine mai nuanțat atunci când academicienii intră-n horă. Și ei sunt presați să facă ceva ce am decis să numesc "știință ghidată de PR". Doar așa vor putea promova noile descoperiri. Tuturor ne place sexul din știință. 

Nu vreau să generalizez, dar informația nouă nu este întotdeauna cea mai bună. 

Adevărurile fundamentale rămân. Ele nu sunt ascunse în spatele unui zid criptic. Sunt acolo, la vedere, pentru toată lumea. Plictisitoare. Dar funcționează al dracului de bine. 

Cei care studiază productivitatea nu product. 

Autorul seriei GoT a scris pe un computer de buzunar. 

Nu au context pentru a produce. 

Nu au pentru ce să se pregătească.

Nu aplică.

Probabil că ideea cum că viața poate fi optimizată la nesfârșit le-a scurtcircuitat căpățâna. 

Fără interesele lui Newton față de științele oculte, probabil că nu am fi avut munca lui ce încă impactează actualitatea. 

Un scop în sine nu trebuie să însemne că știi ce se va întâmpla. Putem deveni antifragili în foarte multe instanțe. Asta înseamnă că uneori putem beneficia de pe urma a ceva neașteptat. Moarte te învață să apreciezi viața. Cel puțin temporar. Totul e un exercițiu. Ușor, time-frame-ul se va modifica. Bătrânețea, uh. Socrate?

Îl arunc în joc și pe Charles Bukowski:

aer și lumina și timp și spațiu 

"știi, cândva am avut familie, muncă,
ceva mi-a stat mereu în cale, 
dar acum
mi-am vândut casa, am găsit locul ăsta, un studiou imens, de-ai putea vedea spațiul și lumina 
pentru prima dată-n viață voi avea 
un loc și timp să creez.
nu, baby, dacă vrei cu adevărat să creezi vei crea, fie că lucrezi 
șaișpe ore pe zi într-o mină de cărbuni 
sau
Înghesuir într-o cameră cu 3 copiii și ajutor de la stat, 
vei crea chiar dacă o parte a corpului ți-e schijuită, 
vei crea orb, 
schilodit
dement,
vei crea în timp ce o pisică ți se urcă ușor pe spate
și
tot orașul e zgâlțâit de cutremure, bombardat
inundat și incendiat.

baby, aerul și lumina și timpul și spațiul
n-au nicio legătură cu asta
și nu-ți dau nimic
înafară, poate, de-o viață mai lungă ca să poți găsi
pretexte
noi.”

Robert Dumitriu