Iute, nu repezit

Viteza-i o constantă ce ne împăienjenește mintea tocmai pentru că lucrează undeva în spate. Un ceva căruia îi lipsește eticheta "urgent" nu poate fi îndeplinit. Acum, cu asta-n minte, gândește-o cronologic.

Timeline Scurt > Timeline Lung, unde “>” = “a bate la fund”, de unde totul rezultă-ntr-un frumos = Fii iute

Calitatea
Bucățile scurte de timp accelerează eficiența. Parkinson's Law much?
Bucățile scurte de timp pot introduce hazard și amenința calitatea = Nu repezit. Rezervă ceva mai mult la început și ajustează pe parcurs.

Stresul
Un timeline scurt și subțire generează stres. E al naibii de ușor să pompezi tare, apăsat și iute. Problema e că le vei da puțin la gioale și celor din jur. Dozele moderate de stres sunt adesea un avantaj ::un urs te aleargă-n pădure::

Dar, la fel ca și în cazul ursului, nu poți susține un regim de alergat forță continuu. Performanța scade. Ceva smart precum găsirea unui refugiu sau cine știe ce altă metodă prin care scapi de urși va constitui a ta salvare.

Cu oamenii, treaba stă altfel. Doze stabile de calm trebuie să-ți umple arsenalul. Asta și răbdarea. Ascultatul problemelor care nu te interesează. Probleme. Probleme. Frustrare. Fuck. Timeline-ul setat de X nu-mi permite să urc rapid și iute scara succesului.

Trebuie puse întrebări constante, analgezice. Iei o lopata de balast peste care presari chestii de tipul "vei reuși" // "hai că poți" și așa poate obținem un mix decent. Timpul scurt pompează stres. 

Fii iute-n execuție, nu repezit cu oamenii. 

Robert Dumitriu