Nevoia de atenție

Am discutat lejer pe tema atenției și într-unul dintre episoadele din NuFrecaMenta Podcast, dar simt că această temă e departe de a fi epuizată. În plus, nu am putut rezista tentației de a cerși atenție pentru un mini-articol despre atenție.

Cât de mult suferim pentru lipsa atenției. Ce nenorociți simpli suntem. Dă-mi atenție și cafea și îți rezolv cel puțin o criză mondială. Prietenul meu a învățat repede: când are nevoie de ceva, dă cu aspiratorul prin casă. ”Uite ce am făcut. UITE. Acum, întâmplător, am nevoie de asta.”

Legea naturii umane.

Sunt atât de mulți factori care contribuie și hrănesc nevoia asta stupidă. De la copilărie, influențele părintești, sociale sau școlare, educația sau anturajul toate adunate în tărtăcuța noastră fragilă. Ca să nu mai menționăm de toată chimia din spate, care mi se pare sincer pe cât de complexă pe atât de ușor modificabilă de tot ce se întâmplă în afara noastră. Normal că o luăm razna din când în când. Mai ales noi, femeile, nu-i așa? Una rece, una caldă: ba suntem la ovulație, ba suntem pe stop. Nu poți să f*ți și tu ceva în liniște că te trezești că ți se atribuie cine știe ce crimă existențială. Teribil.

Din păcate suntem cam egali în ceea ce privește vulnerabilitate (sorry boys, se pare că suntem toți cam p*zde). Suntem foarte ușor atacabili. Dorințele noastre de afirmare, de iubire, de împlinire ne fac mai proști. Depindem atât de mult de mediul în care ne naștem, creștem și într-un final murim și mai ales de ceilalți oameni încât e trist să încerci să analizezi evoluția în timp a făpturii umane. E și mai trist când încerci să te autoanalizezi și începi vezi cât de mult te-au schimbat niște mizerii. Sau poate asta e strict doar cazul meu.

Oare cum ar arăta oamenii dacă ar fi independenți de sentimentele lor? Mai organizați? Mai atenți? Mai productivi? Sau doar mai fără direcție? În cât timp s-ar curăța specia umană fără instinctul de conservare sau cel de reproducere?

Dar până una alta, dacă te simți woke și înțelegi unde bat, te salvează opțiunea de observator. Stai jos și ascultă ce se întâmplă în jurul tău. Învață ce poți și încearcă să nu ieși prea mult în evidență. Poartă-te normal, dar rezervă-ți dreptul de a fi independent. Și, mai ales, pregătește-te să ai de-a face cu foarte mulți oameni care nu îți înțeleg alegerile. Încearcă să te înțelegi tu cu tine și ar trebui să fie suficient. Și dacă chiar mai ai speranță în umanitate, asculă o proto-manea, la modul ironic, dacă simți nevoia să te justifici.

Talking shit   by   Tony Babel

Talking shit

by Tony Babel