Probabilități (filosofeală proastă)

download.png

Probabilitatea ca tu să exiști pe planeta Pământ și să citești ce-ți scriu aici — dintr-un punct de vedere — este extraordinar de aproape de 0. Gândește-o puțin. Fiecare secvență de lucru petrecut în a ta existență a contribuit și alterat fiecare altă bucată de lucru venit dintr-un lanț de alte reacții. Mișcarea de mouse digital negru conturat și clickul celui fizic sunt doar o mică parte din călătoria ta către mine.

Șansa existenței unui cumul de lucruri deja petrecute este la fel de egală cu șansa existenței unui alt cumul de lucruri care nu s-au întâmplat. Șansele unui câștig la loterie sunt mult mai mari, asta pentru că sunt inversul unui număr uriaș, dar palpabil.

Așadar avem șanse mai mari de câștig la loterie versus cititul aici și acum. I will let that sink in for a sec.

Tu și ale tale experiențe de viață experimentați o probabilitate de existență atât de egală cu 0 încât poate deveni copleșitoare. La fel pentru orice altceva. Starea și locul moleculelor de aer din camera în care îți faci veacul este un alt aranjament posibil dintr-un număr nenumărabil. Probabilitatea existenței este 0. Cu toate astea, moleculele sunt în starea în care sunt.

Mulți ''științologi'' atacă ideea unei abiogeneze spontane. Nu cred că abiogeneza este un lucru rar, ci, mai degrabă, un lucru probabil. Suntem aici. A mers. Nu avem nici măcar dovada că viața e rară în Galaxie. Așa că ce să mai vorbim de Univers?

Injectarea unei entități drept cauză înlocuiește cevaul pe care mulți îl cred improbabil (majoritatea fără a avea deloc idee și date despre probabilități) — șansa unei chimii "capabile" să creeze replici moleculare și de energie într-un mediu chimic extrem de dinamic peste care se presărată mult timp la dispoziție — cu ceva chiar și mai puțin probabil, respectiv șansa asamblării unei entități din nimic, entitate ce a creat un Cosmos tot din nimic, Cosmos ce a creat la rândul său biochimie moleculară capabilă să genereze replici. Chestia asta este ceva mult mai organizat și specific, nu crezi?

Viața a existat pe Pământ cu mult înaintea inteligenței, iar inteligența nu înțelege încă viața. Așadar inteligența însăși este cu atât mai puțin probabilă decât viața. Se poate sugera că viața inteligentă precedă viață neinteligentă așezând la baza creația din nimic. Nu putem susține că viața este improbabilă, mergând apoi mai adânc și susține că o entitate și mai improbabilă a creat din nimic viață care este deja improbabilă.

Dacă viața e observată, este mult mai ușor să fie categorisită în Univers având în vedere toate cărările pe care chimia a trebuit să le străbată din ce în ce mai rapid și din ce în ce mai organizat, fără că cineva să o ghideze.

Nu putem deduce un creator din existența unui "ceva" în Cosmosul în care legile fundamentale ale fizicii exprimă conservarea energiei și a masei. Nu s-a observat niciodată un act de creație din nimic în niciun experiment. Observăm mereu cum energia și masa se aranjează și își schimbă forma urmând niște reguli pe care le putem înțelege. Folosindu-ne de aceste reguli, putem vedea, spre exemplu, cum un Cosmos timpuriu și-a format propria structură, propriile stele, galaxii, planete cu chimie proprie, și, aproape sigur, viața însăși, toate urmând regulile fără vreo intervenție externă care să fie observată de mecanismele create de noi.

Oriunde ne-am uita, Universul evoluează conform unor legi impersonale în care presupusul ghid nu-și lasă urmele.

Oriunde găsim structuri 'nealeatorii' precum cristale, fulgi de zăpadă sau tu citind ce scriu eu aici, putem înțelege destul de rapid lanțul de reacții care ne-a îndreptat către această improbabilă situație.

Starea improbabilă în care ne găsim nu este mai specială decât alte stări la fel de improbabile cu aceeași șansă de a exista.

Robert Dumitriu