Umilință epistemică

nufrecamenta.png

În esență, cuvântul epistemic este egal cu orice are de a face cu opinia şi cunoașterea.

Umilința epistemică înseamnă, așadar, a fi umil în legătură cu ale tale presupuneri despre lume și viață. Să admiți că ceea ce știi în prezent poate fi greșit și că e complet okay ca lucrurile să fie așa.

Sunt puncte de vedere pe care nu le-ai luat în calcul și unghiuri din care nu ai putut ajunge să privești o situație. Da' nici s-o arzi ignorant și miserupist. Este doar admiterea că înțelegerea despre lume și viață îți este în mod curent incompletă.

Dar nu-i rău deloc. Văd toată încurcătura drept un pas înainte spre infinitate. Woo! Deep shit.

Umilința epistemică mă forțează să fiu mai puțin sigur pe multe dintre presupunerile mele. Să fiu cu ochii-n 4 și-n alertă. Să știu că cineva poate veni oricând să-mi clatine sau distrugă punctele de vedere cu o descoperire de tipul pământul e rotund.

Cu toate astea, este foarte posibil ca înțelegerea noastră despre lume și viață să fie relativ corectă, fie datorită șansei sau a cailor putere ai intelectului.

Dar, la fel de bine, mulți vom considera necesară lăsarea unui slot liber pentru un nou card de memorie sau o bucata de software. Cred că sistemul trebuie upgradat constant.

Gândul că am sloturi libere în care să vâr noi piese de hardware și software este reconfortant pentru subsemnatul. Înseamnă că pot continua să vânez cunoaștere să-mi reformatez periodic sistemul.

Robert Dumitriu