by Robert Dumitriu

Blog

Un dialog despre fericire

Persoana 1: Am câteva recomandări pentru cei care citesc asta. Sunt lucruri pe care le-am folosit și le-am testat din nou și din nou. Treaba e așa -> dacă nu te poți face pe tine fericit, încearcă să faci pe altcineva fericit. Și știu că fericirea este un cuvânt problematic, iar a o urmări nu înseamnă neapărat că o vei și prinde. Tot ce spun acum este clişeic, dar asta-i adevărul meu.

Așa că ceva la fel de simplu precum plătitul cafelei omului care stă cu tine în rând poate avea un efect benefic cu adevărat.

Nu știu... să zicem că e vineri. Valva de eliberare a presiunii nu mai este strânsă. Ai intrat într-un pub micuț, 5 oameni în interior, ceva în genul. Strigi: "Berea e din partea mea''. Și apoi urmează valul. Și îl vei simți cu adevărat. Cea mai ieftină terapie pe care o poți avea!

Persoana 2: Okay, sună bine! Hai să îți zic cum merge treabă la mine. Este similar, dar diferit. Atunci când interacționez cu cineva care lucrează în Mega Image, să zicem, și se spetește 10 ore pe o plată de nimic, îl tratez pe acel cineva că pe o ființă umană. And I go: "Salut, cum merge? Totul e okay? Da, am venit să îmi iau și eu o sticlă de apă, e cald rău afară! Okay, zi bună și spor!"

Sau cineva care curăță toalete în mall, și iese cu o pungă plină de mizerie și are grijă ca tu să ai săpun frumos mirositor. Ce-i zici omului ăluia? Eu interacționez, și nu mereu, de ce să mă c*c pe mine. Dar încerc să lucrez la partea asta.

Penru că un simplu mulțumesc spus cu suflet omului care a curățat toalete începând cu 6 dimineața... acel mulțumesc va fi un imbold, omul se va simți apreciat, iar ziua îi va fi, de ce nu, mai bună, chiar și pentru câteva secunde.

Mereu văd oameni pe planetă care îi tratează pe cei descriși mai sus ca pe niște non-oameni, iar cred că asta te dezumanizează ca persoană, și se răspândește.

Robert Dumitriu