Deep Work (Concentrat) de Cal Newport

notitele+mele.gif

notițele mele

Idei despre cum să facem față și să prosperăm într-o lume construită pentru a ne distrage. Cartea lui Cal Newport, autor al bestsellerului "So Good They Can't Ignore You'', ia la puricat fiecare părticică din viețile noastre aglomerate și ne oferă metode pentru a ne crește focusul, aruncând în discuție personalități titanice și variate precum Bill Gates, Theodore Roosevelt sau Carl Jung. Iată bucățile importante extrase din carte:

Muncă profundă

- activitățile profesionale îndeplinite într-o stare de concentrare lipsită de perturbări, care îți împing capacitățile cognitive până la limită. Aceste eforturi creează o nouă valoare, îți îmbunătățesc abilitatea și sunt greu de reprodus.

Muncă superficială

sarcini care nu solicită intelectul, în stil logistic, îndeplinite deseori în timp ce ești distras(ă). Aceste eforturi tind să nu aducă multă valoare nouă în lume și sunt ușor de reprodus.

[...] realitatea este că munca profundă este grea, iar munca superficială este mai ușoară, că în absența unor scopuri clare ale slujbei deținute, ideea de a fi mereu vizibil ocupat, care caracterizează munca superficială, ajunge să servească instinctului de conservare și că în cultura noastră s-a dezvoltat convingerea că, dacă un comportament are de a face cu "internetul'', atunci este bun - indiferent de abilitatea noastră de a produce lucruri valoroase. Toate aceste tendințe sunt facilitate de dificultatea de a măsura direct valoarea profunzimii sau prețul plătit pentru ignorarea acesteia.

Cine ești, ce gândești, simți și faci, ce iubești - constituie suma lucrurilor asupra cărora te concentrezi. [...] Există o anumită gravitate și un sentiment de însemnătate, care sunt inerente muncii profunde - fie că sunteți Ric Furrer care forjează o sabie sau un programator care optimizează un algoritm. Prin urmare, teoria lui Gallagher prezice că, dacă petreceți suficient timp în această stare, mintea va percepe lumea ca fiind bogată în sensuri și importantă. Însă există și un beneficiu ascuns, dar la fel de important pentru a cultiva atenția totală în ziua de lucru: o astfel de concentrare vă confiscă sistemul atenției, împiedicându-vă să observați numeroasele lucruri mai mărunte și mai puțin plăcute, care ne poluează viața în mod inevitabil și stăruitor.

În mod ironic, este mai ușor să ne bucurăm de slujbe decât de timpul liber, deoarece, ca și activitățile caracterizate de flux, conțin scopuri, reguli de feedback și provocări, care ne încurajează să ne implicăm în munca noastră, să ne concentrăm și să ne pierdem în ea. Pe de altă parte, timpul liber este nestructurat și e nevoie de un efort mult mai mare pentru a fi transformat în ceva de care să ne putem bucura - Mihaly Csikszentmihalyi (Flux. Psihologia fericirii)

[...] dacă fiecare moment de potențială plictiseală din viață - să spunem că trebuie să așteptați cinci minute la coadă sau să stați singuri într-un restaurant până sosește un prieten-este tratat prin a arunca rapid o privire la telefonul inteligent, înseamnă că, probabil, mintea v-a fost modificată într-atât încât [...] nu e pregătită pentru munca profundă-chiar dacă vă programați regulat timpul pentru a exersa această concentrare.

Filosofia bimodală a muncii profunde. Abordarea lui Carl Jung.

Această filosofie îți impune să îți împarți timpul, dedicând niște intervale clar definite preocupărilor profunde și lăsând restul să fie deschis la orice altceva. În timpul intervalelor profunde, profesionistul bimodal va acționa ascetic-urmărind să atingă o concentrare intensă și neîntreruptă. Pe durata intervalelor superficiale, concentrarea de acest tip nu este o prioritate. Această divizarea a timpului între profunzime și deshidere poate surveni la diverse niveluri. De exemplu, într-o săptămână, ați putea dedica ultimele patru zile profunzimii, iar restul timpului să fie deschis. Similar, în interval de un an, ați putea dedica un anotimp perioadelor de muncă profundă (după cum procedează numeroși universitari pe durata verii sau în anul sabatic).

Trândăvia nu este doar o vacanță, un răsfăț sau un viciu; este la fel de indispensabilă pentru creier pe cât e Vitamina D pentru corp, iar dacă suntem lipsiți de ea, ne îmbolnăvim de o afecțiune mintală la fel de devastatoare ca și rahitismul...este, paradoxal, necesară pentru a duce la capăt orice treabă.

Există o idee populară conform căreia artiștii lucrează pe baza inspirației-că sunt loviți subit ori fulgerător de cine știe unde sau că energia lor creativă mocnită ajunge să dea pe din afară...dar sper că [opera mea] arată limpede că să aștepți să te lovească inspirația este un plan absolut îngrozitor. De fapt, poate că singurul sfat pe care pot să îl ofer oricui încearcă să facă o muncă creativă este să ignore inspirația.

Marile minți creative gândesc ca artiștii, dar lucrează precum contabilii. - David Brooks

Strategii:

1#

Acum, că am stabilit în mare acest distincții, strategia funcționează după cum urmează: programați-vă în avans când veți folosi internetul, iar apoi evitați-l complet în afara intervalelor stabilite. Va sugerez ca la muncă să țineți un carnet lângă computer. Pe aceasta notați următoarea oră la care aveți voie să folosiți internetul. Până la ora respectivă, conectarea la rețea nu este permisă absolut deloc-oricât ar fi de ispititoare.

2# 

Pentru a simplifica lucrurile, atunci când programați utilizarea internetului după muncă, vă puteți perimite să comunicați pe durtata secvențelor offline atunci când răspunsul prompt este important (de exemplu, să schimbați mesaje cu un prieten pentru a va pune de acord unde vă veți întâlni să luați cina) sau când accesarea rapidă a informațiilor este esențială (de exemplu, să căutați pe telefon unde este amplasat restaurantul). Însă, în afara acestor excepții pragmatice, pe durata unei secvențe offline, puneți telefonul deoparte, ignorați mesajele și abțineți-vă să folosiți internetul. La fel ca în varianta de la locul de muncă a acestei strategii, dacă internetul joacă un rol major și important în care vă relaxați seara, este în regulă: programați-vă secvențe lungi.

3# 

Ritualurile de deconectare pot deveni enervante, căci prelungesc ziua de lucru cu zece-cincisprezece minute (iar uneori chiar mai mult), dar sunt necesare pentru a culege roadele trândăviei sistematice rezumate anterior. Din experiența mea, durează cam o săptămână, două până să vă intre în reflex-adică până când mintea are suficientă încredere în ritual pentru a începe să renunțe, într-adevăr, seara, la gândurile legate de muncă. Dar, după ce devine un automatism, ritualul va deveni un element fix în viața noastră, ajungând până într-acolo încât neparcurgerea acestuia vă va da o senzație de stânjeneală.

Charles Darwin

Charles Darwin avea o structură la fel de strictă a vieții profesionale în perioada în care scria Origniea Speciilor. După cum își amintea, ulterior, fiul său Francis, se ridica prompt la ora 7 și făcea o scurtă plimbare. Apoi lua micul dejun singur și se retrăgea în biroul său de la 8:00 la 9:30. Următoarea oră era dedicată citirii scrisorilor din ziua precedantă, după care se întorcea în birou de la 10:30 până la amiază. După această sesione, cugeta asupra ideilor dificile în timp ce se plimba pe o rută prestabilită care începea de la solar, apoi parcurgea o cărare ce-i înconjura proprietatea. Se plimba până când era mulțumit de gândurile sale, apoi își declara ziua de lucru încheiată.

Theodore Roosevelt în timpul studiilor la Harvard

Nu era primul din clasă, dar, cu siguranță, nu se număra nici printre ultimii: în primul an de facultate a luat note maxime la cinci dintre cele șapte cursuri. Explicația pentru acest paradox în cazul lui Roosevelt s-a dovedit a fi abordarea lui unică asupra studiului.

Roosevelt începea să-și facă programul, având în vedere cele opt ore de la 8:30 la 16:30. Apoi scădea timpul petrecut în sălile de curs și la ore, antrenamentul sportiv (care avea loc o dată pe zi) și prânzul. Fragmentele care rămâneau erau apoi considerate a fi timp dedicat exlusiv studiului. După cum remarcăm, aceste fragmente însumau, de obicei, un număr mare de ore, dar profită la maximum de ele, ocupându-se doar de teme în acete intervale și făcând-o cu o intensitate arzătoare. ''Timpul pertecut la birou era relativ scurt, dar concentrarea sa era atât de intensă și citea atât de rapid, încât își putea permite să își ia mai mult timp liber [de la teme] decât majoritatea'' explică Morris.

Bill Gates si sesiunile lungi de coding

Povestea este deseori citată ca exemplu al intuiției și îndrăznelii lui Gates, dar interviurile recente dezvăluie o altă trăsătură care a jucat un rol crucial în finalul său fericit: capacitatea ieșită din comun a lui Gates de a munci profund.

După cum explică Walter Isaacson într-un articol din 2013 pe această temă, scris pentru Harvard Gazette, Gates lucra cu o asemenea intensitate și pentru perioade atât de îndelungate în acest interval de două luni, încât deseori adormea cu capul pe tastatură în mijlocul scrierii unui rând de cod. Dormea o oră său două și relua treaba de unde o lăsase, capacitate pe care Paul Allen, care continuă să fie impresionant și astăzi, o descrie drept ''un act extraordinar de concentrare''.

 

Robert Dumitriu