by Robert Dumitriu
carte.jpeg

Carte

Scurte idei extrase din cărţile pe care le citesc.
Le adaptez meticulos și le pun aici.
Pot fi comparate cu un shot de tequila.

Cum văd eu lumea ✎ de Albert Einstein

Print | e-Book | Audio

notiţele mele

Căci oricât ar fi de scurtă și de limitată o viață de muncă și oricât de mult ar precumpăni în ea greșelile, nu este deloc ușor să înfățișezi ceea ce este vrednic de a fi împărtășit.  

Apărarea mea este: întreaga noastră gândire e ceva de felul unui joc liber cu conceptele; îndreptățirea acestui joc constă în acea măsură a privirii de ansamblu asupra trăirilor senzoriale pe care o putem atinge cu ajutorul lui. Conceptul ''adevar'' nu poate fi încă aplicat unei asemenea conformații; acest concept poate fi luat în considerare, după părerea mea, numai atunci când există un acord (o convenție) cuprinzător cu privire la elementele și regulile jocului. 

H.S. Goldstein: Credeți în Dumnezeu?
Einstein: Cred în Dumnezeul lui Spinoza care se exprimă în armonia existenței, nu într-un Dumnezeu ce se îndeletnicește cu destinele și acțiunile oamenilor.

 

Potrivit Teoriei Generale a Relativității, există două posibilități:

1 ✎ Lumea este spațial infinită. Acest lucru este posibil numai dacă densitatea medie a materiei concentrate în stele se anulează, adică dacă raportul dintre masa totală a stelelor și mărimea spațiului în care sunt ele împrăștiate tinde spre valoarea zero, dacă spațiile considerate sunt tot mai mari.

2 ✎ Lumea este spațial finită. Acesta trebuie să fie cazul dacă există o densitatea medie diferită de zero a materiei ponderabile în univers. Volumul universului este cu atât mai mare cu cât această densitate medie este mai mică.

Discuție Einstein/Murphy

Einstein: Îți spun cinstit că nu înțeleg ce au în vedere oamenii când vorbesc de liberul arbitru. Eu simt, de exemplu, că vreau un lucru sau altul: dar nu pot pricepe câtuși de puțin ce legătură are asta cu libertatea. Simt că vreau să-mi aprind pipa și o fac-dar cum pot să leg lucrul acesta de ideea de libertate? Ce stă în spatele actului de a voi să aprinzi pipa?

Murphy: Acum însă este la modă în fizică să se atribuie un fel de liber arbitru până și proceselor obișnuite din lumea anorganică.

Einstein: Această absurditate nu e doar o simplă absurditate. Ci este o absurditate supărătoare.

Murphy: Știu asta. Dar oamenii de știință trăiesc în lume la fel ca ceilalți oameni. Unii dintre ei se duc la întruniri politice și la teatru și aproape toți cei pe care îi cunosc, cel puțin aici în Germania, citesc literatură curentă. Ei nu se pot sustrage influenței mediului în care trăiesc. Iar pentru acest mediu este în prezent caracteristică lupta de eliberare din lanțul cauzal în care este prinsă lumea.

Prin simplă gândire logică nu putem dobândi o cunoaștere logică asupra lumii experienței-orice cunoaștere a realității pornește de la experiență și se împlinește în ea. Propozițiile obținute exlusiv prin mijloace logice sunt, în raport cu realitatea, complet vide.

Realism naiv  

Pornim cu toții de la realismul naiv, adică de la doctrina că lucrurile sunt ceea ce par că sunt. Credem că iarba este verde, că pietrele sunt tari și că zăpada e rece. Fizica ne arată însă că verdele ierbii, duritatea pietrelor și răceala zăpezii nu sunt acel verde, acea duritate și acea răceală pe care le știm din proprie experiență, ci sunt ceva mult mai diferit. Dacă e să dăm crezare fizicii, observatorul, când are impresia că observă o piatră, observă defapt efectele pietrei asupra lui. Știința pare, astfel, a se război cu sine însăşi când urmărește cel mai mult să fie obiectivă, se vede plonjând fară voie în subiectivitate. Realismul naiv duce la fizică, iar fizica - dacă e adevărată - arată că realismul naiv este fals. Prin urmare, realismul naiv, dacă este adevărat, este fals, deci fals.

Același mod de gândire fizic și succesele lui practice au zdruncinat însă și încrederea în posibilitatea de a înțelege lucrurile și relațiile dintre ele prin simpla gândire speculativă. Treptat și-a croit drum convingerea că toate cunoștințele despre lucruri sunt exclusiv rezultatul prelucarii materialului brut furnizat de simțuri. În această formă generală (și enunțată anume întru câtva vag), această propoziție  este astăzi, probabil, unanim acceptată. Dar această convingere nu se bazează pe supoziția că cineva ar fi demonstrat imposibilitatea dobândirii unor cunoștințe despre realitate pe calea speculației pure, ci faptul că numai calea empirică (în sensul precizat mai sus) s-a dovedit a fi sursă cunoașterii.

Căci oricât ar fi de scurtă și de limitată o viață de muncă și oricât de mult ar precumpăni în ea greșelile, nu este deloc ușor să înfățișezi ceea ce este vrednic de a fi împărtășit.  

Stratificare sistemului ştiinţific

Gândirea noastră de toate zilele se mulțumește, în linii mari, să rămână la această treaptă. Un spirit cu adevărat științific nu se poate împăca însă cu această situație, deoarece mulțimea de concepte și relații ce se pot dobândi astfel este total lipsită de unitate logică. Pentru a remedia acest neajuns, el inventează un sistem mai sărac în concepte și relații, ce cuprinde conceptele și relațiile primare din ''primul strat'' în calitate de concepte și relații logic adevărate. Prețul care se plătește pentru gradul mai înalt de unitate logică al acestui nou sistem, ''secundar'', constă în faptul că noțiunile sale inițiale (conceptele din ''stratul al doilea'') nu mai sunt legate nemijlocit de complexe experiențe senzoriale. Năzuința continuă spre simplitate logică duce la edificarea unui sistem terțiar, cu un număr și mai mic de concepte și relații, din care să poate fi deduse conceptele și relațiile aparținând stratului secundar (și astfel, indirect, și cele din stratul primar). Lucrurile continuă în acest fel, până când ajungem la un sistem a cărui bază logică se caracterizează prin cea mai mare unitate de economie de concepte imaginabilă, combatibil cu ansamblul datelor furnizate de simțuri. Nu știm dacă în felul acesta vom ajunge vreodată la un sistem definitiv. 

Cum se face că nimeni nu mă înțelege, dar toată lumea mă iubește?

- Albert Einstein

Robert Dumitriu