Flux. Psihologia Fericirii. de Mihaly Csikszentmihalyi

notitele+mele.gif

notițele mele

Psihologia fericirii este un subiect controversat. De aceea titlul cărții noastre nu este compus doar din această sintagmă. Autorul a ales să adauge și cuvântul Flux. Ce este fluxul, ce este fericirea, cum le definim și cum le dezasamblam, asta vom vedea în următoarele rânduri.

Ceea ce veți citi nu este, cu toate acestea, o lucrare simplă de sfaturi pentru găsirea fericirii. Un asemenea demers ar fi fost oricum imposibil, deoarece o viață fericită este o creație individuală ce nu poate fi reprodusă după vreo rețetă.

Starea în care persoanele sunt atât de profund implicate într-o activitate, încât nimic altceva nu pare să mai conteze; experiența în sine este atât de plăcută, încât persoanele ar repeta-o cu orice preț, numai pentru plăcerea de a o face.  

Starea optimă a experienței interioare este aceea în care există ordine în conștiință. Acest lucru se întâmplă atunci când energia psihică-sau atenția-este investită în scopuri realiste și când aptitudinile sunt pe măsura posibilităților de acțiune. Urmărirea unui scop aduce ordine în conștiință, deoarece persoana trebuie să se concentreze pe sarcina prezentă și, pe moment, uită orice altceva.

Orice persoană care izbutește să-și controleze energia psihică și care o investește în scopuri alese conștient va deveni, automat, o ființă mai complexă. Dezvoltându-ți aptitudinile, tinzând sprea obiective și mai incitante, o asemenea persoană va deveni din ce în ce mai ieșită din comun.

Cel mai des menționată dimensiune a fluxului experienței optimale este că, atât timp cât durează, persoană poate să uite toate aspectele neplăcute ale vieții. Această caracteristică este un efect important al faptului că activitățile cer o concentrare totală a atenției asupra sarcinii în curs de realizare-și, astfel, este eliminată din minte orice informație nerelevantă.

Pe parcursul evoluției umane, pe măsură ce oamenii au devenit tot mai conștienți de enormitatea izolării lor în Cosmos și de precaritatea instrumentelor de care dispuneau pentru a-și asigura supraviețuirea, ei au dezvoltat mituri și credințe. Pentru a transforma forțele aleatoare, copleșitoare ale universului în scheme maniabile sau măcar comprehensibile. Iată una dintre funcțiile majore ale fiecărei culturi: să își protejeze membrii împotriva haosolui, să-i convingă de propria lor importanță și să-i asigure că, până la urmă, vor reuși. Eschimosul, vânătorul din bazinul Amazonului, chinezul, indianul Navajo, aborigeanul australian, newyorkezul-toți consideră că trăiesc în centrul Universului și că se bucură de un privilegiu special care le arată drumul cel mai scurt spre viitor. Fără o astfel de încredere în privilegii ''exclusive'', ne-ar fi greu să înfruntăm vitregiile existenței.

Căutarea plăcerii - pulsiune înscrisă în genă pentru conservarea speciei

Căutarea plăcerii este o pulsiune înscrisă în venă pentru conservarea speciei, nu pentru profitul nostru personal. Este important să știm acest lucru. Plăcerea de a mânca, de exemplu, este o cale eficientă de a asigură supraviețuirea corpului. Plăcerea asociată actului sexual, și ea, o soluție practică de programare a corpului pentru reproducerea și perpetuarea speciei. Atunci când un bărbat este atras fizic de o femeie (sau viceversa), el se gândește că dorința sa este o expresie a alegerii, a intereselor și a intențiilor sale. În realitate, cel mai adesea, dorința este manipulată de invizibilul cod genetic, care își duce la îndeplinire misiunea. Atât timp cât atracția este un reflex bazat pe reacții pur fizice, intențiile conștiente ale persoanei joacă doar un rol minimal. Dar nu e deloc rău să dăm curs acestei programări genetice și să profităm de plăcerea pe care ne-o furnizează, cu condiția de a ne da seama despre ce este vorba și de a menține un anumit control, pe care să-l exercitam când vrem și să tindem spre alte obiective-prioritățile noastre personale.

Atingerea stării de flux în culturile lumii

O cultură care favorizează ajungerea în stare de flux nu este neapărat ''bună'' în sensul moral. Regulile spartane par deosebit de crude din punctul de vedere al secolului XX, deși erau cu siguranță apreciate în epocă și îi motivau pe cei care se supuneau lor. Bucuria luptei și a omorului ce animau hoardele tătare sau ienicerii otomani devenise legendară. Este cu siguranță adevărat că, pentru mari segmente ale populației europene, derutată de șocurile culturale și economice din anii 1920, regimul și ideologia nazistă-fascistă reprezentau un proiect atractiv: stabileau scopuri simple și păreau că permit o implicare reînnoită în viață, lucru pe care mulți l-au considerat salvator după anxietătile și frustrările anterioare.

 The Paradox of Choice

O ofertă generoasă de posibilități nu implică realizare și cantitatea nu se traduce în calitate. De exemplu, privitul la televizor, ce mai frecventă activitate de petrecere a timpului liber în SUA, duce foarte rar la experiențe optimale. De fapt, din mărturiile celor care au o activitate profesională, experiențele optimale-și anume, o concentrare intensă, solicitări care cer aptitudini de nivel înalt și foarte înalt, un sentiment de control și de satisfacție-sunt obișnuite (proporțional cu timpul petrecut acolo) de patru ori mai des la serviciu decât în fată televizorului.

Comparativ cu oamenii de acum câteva generații, avem mult mai multe prilejuri de a ne distra, dar nu există semne că ne-am bucura de viață mai mult decât înaintașii noștri.

Astfel, avem o  situație paradoxală: la muncă, oamenii se simt capabili și stimulați și, din acest motiv, mai fericiți, puternici, creativi și mai satisfăcuți. În timpul liber, oamenii simt că nu au multe lucruri de făcut, iar abilitățile lor nu sunt folosite, și, de aceea, au tentidnta să se simtă mai triști, slabi, plictisiți și nemulțumiți. Și totuși le-ar plăcea să muncească mai puțin și să aibă mai mult timp liber. 

Scrisul - act generator de flux

În lumea de azi, deprinderile scrisului au fost înlocuite de numeroasele tehnici de comunicație - telefoanele, reportofoanele, computerele și faxurile fiind foarte eficiente în transmiterea mesajelor. Dacă singurul scop al scrisului ar fi transmiterea de informație, atunci el merită să cadă în desuetudine. Dar scopul scrisului este de a crea informație, nu doar de a o transmite. În trecut, persoanele instruite se foloseau de jurnale și cuvinte, lucru ce le permitea să reflecteze la ceea ce s-a întâmplat peste zi, făcând ordine în conștiință. Scrisorile, atât de detaliate, din perioadă victoriană sunt un exemplu de structuri ordonate create din evenimentele întâmplătoare ce au pătruns în conștiință. Tot ceea ce notăm în jurnale și scrisori începe a exista din momentul în care sunt așternute pe hârtie; gândirea, ca proces lent și organizat implicat în scris, este cea care face ideile să apară.

Până nu demult, era acceptabil să fii poet sau eseist amator. Astăzi, în schimb, dacă nu reușești să faci bani din scris (oricât de puțini) se consideră că îți pierzi vremea. Dar a avea motivație intrinsecă nu este niciodată o pierdere de vreme, pentru că, în primul rând, scrisul dezvoltă mijloacele disciplinate de expresie; în al doilea rând, el permite persoanei să înregistreze evenimente și trăiri (care, altfel, ar cădea în uitare), pentru a le putea evoca cu ușurință și a le retrăi în viitor; și, în al treilea rând, este o modalitate de a analiaza și a înțelege trăirile, un dialog cu sine, care ordonează experiențe.

Este mai ușor să te bucuri de muncă decât de timpul liber.

Deși, după cum am văzut, oamenii care tânjesc să plece de la muncă și să meargă acasă, pregătiți să trăiască din plin experiența timpului liber câștigat din greu, nu au, mult prea adesea, nicio idee despre ceea ce vor să facă. În mod ironic, este mai ușor să te bucuri de muncă decât de timpul liber, deoarece, ca și activitățile generatoare de flux, muncă are scopuri, feedback, reguli și solicitări, toate încurajând persoana să se implice, să se concentreze și să se abandoneze în ea. Pe de altă parte, timpul liber este nestructurat și necesită un efort mult mai mare pentru a fi modelat într-o activitate plăcută.

Viitorul nu va aparține numai omului instruit, ci și celui educat să-și folosească cu înțelepciune timpul liber. - C.K. Brightbill

Implicarea în sfera publică poate fi o sursă importantă de evoluție personală, cu condiția că această persoană să-și structureze această activitate după parametrii fluxului optimal. Nu conteză dacă începe cu un club de cercetași ori într-un grup de studiu al capodoperelor literaturii sau militează pentru un mediu nepoluat. Ce contează, de fapt, sunt stabilirea unui scop, concentrarea energiei psihice, analiza feedbackului, fixarea de obiective, dar armonizate cu aptitudinile individului.  

Pentru a fi pe deplin liber, omul trebuie să devină sclavul unui ansamblu de legi. - Cicero

Sensul vieții

În loc să acceptăm pasivi direcția de mers în care suntem propulsați de instrucțiunile genetice sau de normele sociale, testul suprem pentru fiecare dintre noi trebuie să fie crearea armoniei bazate pe rațiune și pe propriile noastre alegeri. Proiectul de viață, întocmai că un joc, dictează regulile de urmat și acțiunile necesare pentru a trăi fluxul optimal, identificând ce anume ar putea face experiență agreabilă. Având un proiect, tot ceea ce se va întâmpla va avea sens, nu neapărat unul pozitiv, dar oricum un sens.

Robert Dumitriu