by Robert Dumitriu
carte.jpeg

Carte

Scurte idei extrase din cărţile pe care le citesc.
Le adaptez meticulos și le pun aici.
Pot fi comparate cu un shot de tequila.

În căutarea fericirii ✎ de Bertrand Russell

Print | Web |

notițele mele

Fericirea a fost întotdeauna un concept problematic, fiind unic pentru fiecare în parte. Dacă poate sau nu fi obținută, ce înseamă ea, precum și dacă merită urmărită, vom afla totul în rândurile ce urmează. 

Cauzele nefericirii

  • Competiția 
  • Plictisul și antrenul
  • Oboseala 
  • Invidia 
  • Simțământul păcatului 
  • Mania persecuției 
  • Frica de opinia publică 

Cauzele fericirii

  • Pofta de viață 
  • Afecțiunea 
  • Familia 
  • Munca 
  • Interesele impersonale 
  • Efortul și resemnarea 

Cu timpul am învățat să fiu indiferent față de mine și de defectele mele; am ajuns să-mi concentrez atenția din ce în ce mai mult asupra unor obiecte exterioare: starea lumii, diverse ramuri ale cunoașterii, persoanele pentru care simțeam afecțiune. Ce-i drept, fiecare dintre aceste lucruri aduce cu sine posibilitatea unor noi suferințe: lumea poate fi bântuită de războaie, cunoașterea într-o direcție sau alta poate întâmpina mari obstacole, prieteni de-ai noștri e posibil să moară. Dar suferințele de acest gen nu distrug calitatea esențială a vieții, precum acelea izvorâte din dezgustul de sine. Iar fiecare interes exterior inspiră câte o activitate, care, cât timp acel interes rămâne viu, este un antidot al plictisului.

Preocuparea pentru sine însuși, dimpotrivă, nu duce la nicio activitate fructuoasă. Ea poate să îndemne la tinerețea unui jurnal, la frecventarea cabinetelor de psihanaliza sau, eventual, la călugărie. Călugărul însă nu va fi fericit înainte ca rutina vieții monastice să-l facă să uite propriul suflet. Fericirea pe care el o pune pe seama religiei ar fi putut-o obține și devenind măturător de stradă, dacă ar fi fost silit să rămână la această ocupație. 

Disciplina exterioară este singura cale spre fericire pentru acei nenorociți la care preocuparea pentru sine însuși este atât de profundă, încât nu-i chip să fie tămăduită pe altă cale.

O proastă dispoziție nu poate fi tratată cu argumente; o schimbare a ei poate surveni în urma unui eveniment fericit, sau a unei schimbări de ordin somatic, nu în urma unei argumentări.

Disciplina copilăriei - un ingredient al fericirii?

Capacitatea de a suporta o viață mai mult sau mai puțin monotonă trebuie dobândită încă din copilărie. În această privință, părinții de astăzi merită din plin să fie blamați; ei le oferă copiilor prea multe distracții pasive, cum ar fi spectacolele și bunătățile alimentare.

Plăcerile copilăriei ar trebui să fie în principal de genul celor pe care copii le pot obține depunând puțin efort și inventivitate.

Invidia stă la baza democrației.

Fericit cel sărac cu duhul

Era de o înălțime impunătoare și avea o musculatură incredibilă; nu cunoștea cititul, nici scrisul, iar când, în 1885, a obținut dreptul de a vota la alegerile generale, a fost pentru prima dată când a aflat de existența unei instituții numite parlament. Fericirea sa nu provenea din surse intelectuale; nu se baza pe credința în dreptul natural sau în perfectibilitatea speciei umane [...].

Se baza, pur și simplu, pe vigoarea fizică, pe capacitatea de a munci și pe biruirea obstacolelor pe care i le crea solul stâncos.

Un om căruia îi place să privească meciurile de fotbal este în acest punct superior omului care nu are această plăcere. Omului căruia îi place lectura este în și mai mare măsură superior celui căruia nu ii place, căci oportunitățile de a citi sunt mai numeroase decât cele de a privi meciuri de fotbal. 

Cu cât un om este mai interesat de mai multe lucruri, cu atât are oportunități mai multe de a se simți fericit, și cu atât mai puțin se află la cheremul sorții, căci, dacă se întâmplă să piardă un lucru, va putea să afle compensație în altul.

Luarea deciziilor și lucrul subconștientului

Luarea de decizii și exercitarea voinței sunt foarte obositoare, mai cu seamă dacă sunt făcute în grabă și fără ajutorul subconștientului. Oamenii care simt că, înainte de a lua o decizie importantă, trebuie ca, dormind, să se deconecteze o vreme de '' toată tărășenia'', au perfectă dreptate. Dar procesele mentale subconștiente pot funcționa nu doar în somn. Ele pot funcționa și atunci când mintea conștientă a omului este ocupată cu altceva. Omul care la terminarea programului poate să uite de munca sa și să nu-și mai amintească de ea decât a două zi, când trebuie s-o reînceapă, probabil că-și va face munca mult mai bine decât unul pe care îl frământă și în restul timpului. Iar uitarea muncii în răstimpul cât trebuie să fie uitată este mult mai ușoară dacă un om are, pe lângă munca sa, multe alte interese.

Ceea ce trebuie să facă un om lovit de nenorocire nu este să-și anihileze gândirea, ci să o canalizeze în noi direcții, sau măcar în direcții fără legătură cu respectiva nenorocire.

Lărgirea orizontului - un concept fundamental

Omul capabil de magnanimitate va deschide larg ferestrele minții sale, lăsând să pătrundă în ea vânturile venite din toate părțile universului. El își va făuri despre sine, despre viață și despre lume o imagine cât mai adevărată în limitele puterilor noastre omenești; înțelegând scurtimea și precaritatea vieții omenești, el va înțelege totdeodată că în mințile individuale este concentrat tot ce reprezintă valoare în universul cunoscut. Și-și va da seama că omul a cărui minte oglindește lumea devine, într-un anumit sens, la fel de măreț ca lumea.   

Robert Dumitriu