Intelectualii de Paul Johnson

Elefant | Cărturești | Libris

notițele mele 

Jean-Jacques Rousseau

Majoritatea oamenilor opun rezistență în fața ideilor. Sunt însă fascinați de personaj.

Conștient sau nu, Rousseau se pricepea de minune să-și facă singur reclamă: excentricitățile, brutalitățile sale sociale, extremismul său personal, chiar și scandalurile a căror protagonist era atrăgeau o bună parte a atenției publice.

Deși profesa spontaneitatea, Rousseau era de fapt un om calculat.

Își descrie masochismul: cum îi plăcea să fie plesnit cu palma peste fundul gol de către severa soră a pastorului.

Viciile aparțin nu atât omului, cât și omului prost guvernat.

Pentru Kant a avut o sensibilitate a sufletului de o perfecțiune neegalată. Pentru Shelley, a fost un geniu sublim. Pentru Schiller, un suflet aidoma celui a lui Hristos. Tolstoi a spus că Rousseau și Evanghelia au fost cele mai sănătoase influențe ale vieții lui.

Un scriitor genial, dar dezechilibrat.

Percy Bysshe Shelley

Credea că societatea era putredă până în măduva oaselor; trebuia deci transformată, iar omul luminat, prin simplul apel la propriul intelect, avea dreptul și îndatorirea morală de a o reconstrui plecând de la principiile fundamentale.

Poeții sunt legiuitorii din umbră ai lumii.

Poezia trezește și extinde spiritul însuși făcând din el receptaculul a mii de combinații imperceptibile de gânduri.

Ca și Rousseau, iubea umanitatea în general, dar era adesea crud cu ființele umane în particular.

Era mistuit de o dragoste aprinsă, dar era o flacără abstractă, iar simplii muritori care se apropiau prea mult de ea se pârleau adesea.

A pus ideile înaintea oamenilor, iar viața sa e o mărturie a cât de lipsite de inimă pot fi ideile.

Dumnezeu nu poate deriva din impresiile simțurilor, credința nu este un act voluntar și de aceea necredința nu poate fi criminală.

Într-o scrisoare adresată unui prieten își prezenta familia drept o haită de animale reci, egoiste și calculate care par să nu aibă alt țel pe pământ decât să mănânce, să bea și să doarmă.

Instabilitatea și anxietatea par să-i fi fost necesare în muncă.

Karl Marx

Un scriitor de factură escatologică.

Ziarist. S-a autoproclamat discipol al lui Hegel.

A căutat faima academică prin intermediul a ceea ce el privea ca fiind descoperirea senzațională: aceea a viciului fatal al metodei hegeliene, descoperire care i-a permis să înlocuiască întregul sistem hegelian cu o nouă super filosofie pe lângă care toate filosofiile existente să pară demodate.

Se uita puterea banilor, bogăția, capitalul, instrumentul clasei burgheze, toate urmând să fie treptat înlocuite de noua forță mântuitoare — proletariatul

Un șoarece de bibliotecă incorigibil.

Era înclinat să creadă că legile morale nu i se aplicau.

Obsedat de propria persoană. Părerile celorlalți nu-l interesau.

Trebuia să conducă, de unul singur, orice acțiune în care se angaja.

Spre sfârșitul perioadei adulte avea un program mai regulat, dar nu a ajuns niciodată să-și impună auto-disciplina.

A dus o viață extrem de nesănătoasă, făcând foarte puțină mișcare, consumând hrană deosebit de condimentată adesea în cantități mari, fumând din plin, bând mult, cu precădere bere englezească. Rareori se îmbăia și nu prea agrea spălatul.

Henrik Ibsen

A scrie orice este dificil. A scrie opere de ficțiune este o corvoadă intelectuală dintre cele mai grele.

A-ți petrece întreaga viață activă împingând întruna înainte frontierele creatoare ale artei tale implică un nivel de autodisciplină și strădanie intelectuală pe care puțini scriitori l-au avut vreodată.

A scris poezie, piese în vers alb, comentariu politic, critică dramatică.

Ibsen era privit peste tot drept cel mai mare vizionar și scriitor în viață din lume, precum Tolstoi în Rusia.

O prezența respingătoare, nemulțumit, cu buzele strânse, de o bățoșenie impunătoare, drept ca o vergea de armă... nici urmă de bunăvoință umană pe pielea sa ca pergamentul sau în ochii fioroși de bursuc. Ar fi putut fiind un străbun scoțian intrând în biserică.

Ibsen însuși este atât de obsedat de munca lui, încât proverbul <<Întâi omenirea, apoi arta>> a fost de fapt inversat. 

Modul în care Ibsen își aborda arta era centrat pe doctrina egoismului creator. 

Ce este majoritatea? Masă ignorantă. Inteligența aparține întotdeauna minorității.

Tolstoi, fratele mai mare al lui Dumnezeu

Jurnalele sale indică faptul că, pe când era un tânăr de douăzeci și cinci de ani, era deja conștient de puterea sa specială și de un destin moral imperativ. 

Am citit astăzi o lucrare despre caracterizarea literară a geniului și asta a trezit în mine convingerea că sunt un om remarcabil în privința capacității și dorinței de a munci.

În mod curios, se simțea ca un aribtru, exercitând jurisdicţia morală asupra celorlalți.

Tolstoi și-a păstrat până în ultima clipă convingerea că era născut pentru a conduce, într-un fel sau altul. 

Alături de ea a venit o împotrivire acerbă de a se lasă condus de alții.

La școală, citea ce voia și lucra când avea chef (adesea din greu). La 12 ani scria deja poezii.

În anumite privințe, a fost un discipol postum a lui Rousseau.

La sfaristul vieții a afirmat că Rousseau a avut mai multă influențaasupra lui decât oricine altcineva, cu excepția lui Iisus Hristos din Noul Testament.

Și-a găsit adevărata vocație în mod aproape accidental, pe când servea ca ofițer stagiar în armată.

"Trebuie să mă obișnuiesc odată pentru totdeauna cu gândul că sunt o excepție, că sunt fie înaintea epocii mele, fie unul dintre acele spirite nonconformiste, inadaptabile, care nu vor fi niciodată mulțumite."

A avut un sentiment de vinovăție încă și mai puternic față de dorințele sale sexuale și satisfacerea acestora, deși și în acest caz autocritica lui era surprinzător de selectivă și indulgență față de sine.

Incapabil să se lipsească de sex până la vârsta de optezeci și unu de ani.

"Femeia este în general proastă, însă Diavolul îi împrumută creier când lucrează pentru el. Atunci ea îndeplinește miracole de gândire, anticipare, constanță, în scopul de a face ceva rău."

Noile condiții ale vieții fericite de familie m-au sustras complet de la orice căutare a sensului general al vieții. Pe vremea aceea întreaga mea existență avea în centrul ei familia, soția, copiii, și, prin urmare, grijă pentru sporirea mijloacelor noastre de existența.

Eforturile mele de autoperfecționare, pentru care lăsasem deja deoparte străduința pentru perfecțiune în general, pentru progres, au fost... înlocuite de efortul de-a asigura pur și simplu cele ce mai bune condiții familiei mele.

Istoria este rezultatul a milioane de decizii aparținând unor oameni necunoscuți, care fac orbește ce fac.

Ernest Hemingway

"Primul american care l-a citit pe Homer într-o fermă a făcut un mare serviciu Statelor Unite."

"Fiecare om este un consumator și ar trebui să fie și un producător."

Omul este prin structura sa scump și ar trebui să fie bogat. 

Lipsit de spirit religios.

Cărți adesea îndesate în buzunare. 

A sosit la Paris după ce-i citise pe toți englezii. 

Lecturi extinse dar dictate și de o nevoie crescândă de a scrie. 

Fără inutilități, fără adjective, fără adverbe - nimic altceva decât sânge, oase și mușchi... Este un limbaj nou.

Află ce ți-a provocat emoția; care a fost acțiunea care te-a entuziasmat. Apoi așterne-o pe hârtie atât de clar, încât cititorul s-o poată vedea și el . 
Totul trebuie făcut cu concizie, economie, simplitate, verbe puternice, fraze scurte, fără nimic inutil sau destinat efectelor. Proză înseamnă arhitectură, nu decorațiuni interioare. Barocul s-a sfârșit.

Hemingway a acordat o atenție deosebită exactității expresiilor și a frunzărit neobosit dicționarele în căutarea cuvintelor.

Stilul lui Hemingway putea fi parodiat, dar nu putea fi imitat cu succes deoarece nu putea fi separat de subiectul cărților sale și mai ales de poziția morală adoptată. I-a văzut pe americani că pe niște oameni viguroși, care acționează și realizează, creatori, cuceritori și impaciuitori, vânători și constructori.

Sugera că există moduri corecte sau incorecte de a comite adulter, a fură și a ucide.

Niciodată nu s-a văzut pe planetă o combinație mai ciudată de sensibilitate și preocupare pentru violență.

Considera că minciuna făcea parte din pregătirea sa de scriitor.

”Nu este nevoie să ai un copil când ai putea să cumperi unul.”

Bertolt Brecht

Metode de marketing - se lăsa fotografiat scriind versuri în mijlocul unei mulțimi de muncitori, pentru a sublinia faptul că zilele individualismului politic romantic muriseră demult și că acum poezia era o activitate proletară coletivă.

Toți duceau niște vieți cu desăvârșire burgheze și, aidoma lui Marx, nu i-au întâlnit niciodată pe cei acoperiți de sudoare.