by Robert Dumitriu
carte.jpeg

Carte

Scurte idei extrase din cărţile pe care le citesc.
Le adaptez meticulos și le pun aici.
Pot fi comparate cu un shot de tequila.

Măştile lui Goethe ✎ Eugen Barbu

notiţele mele

✎ Goethe era o încercare de a-i face pe alții să creadă despre el că are darul divinațiunii, ca magii. 

✎ S-a spus că a fost egoist, că a iubit superficial și că avea talentul de a-i face pe cei inteligenți să i se adune în jur.

Thomas Mann în Conferințele sale ni-l înfățișează pe Goethe la 70-80 de ani, nu numai ca pe poetul din Werther și Faust: 

Devenise o figură aproape mitică, primul reprezentant al culturii Occidentale, personalitate aproape istorică, dominantă, de o înaltă solemnitate spirituală, de care oamenii din lumea întreagă, din toate țările Europei, și chiar și de peste Ocean, se apropiau cu genunchii tremurând. Cei care purtau ochelari îi lăsau în vestibul intrând la el, pentru că se știa că detestă să se vadă oglindindu-se în lentile.

✎ La Weimar, pupitrul său incomod, la care scria în picioare, și îngustul pat al odăii de dormit vor să ne lase imaginea unui muncitor neobosit, trăind aproape soldățește, cu tot luxul ce-l înconjura.

Dintr-un ochi privește un înger, din celălalt un diavol, iar vorba lui e o profundă ironie la adresa a tot ce-i omenesc.

✎ El traversa numai viața, pasiunile și circumstanțele, fără a consimți să se lase robit de vreo afecțiune de orice ordin. '' Sentimentul atotputernic de a fi o dată pentru totdeauna îl poseda pe Goethe, lui îi trebuie tot, vrea să cunoască totul, să simtă totul, să creeze totul. El reține gelos tot ceea ce ar putea să fie, e avar cu ziua de mâine. În definitiv, viața nu se rezumă la formula paradoxală a conservării viitorului?'

✎ Goethe credea în destinația nemuritoare a ființei sale. Avea o structură plurală, dominată de mai multe naturi. Era independent și amabil, știa ce vrea, căuta în scopul de a se descoperi pe sine, nu pe alții, viața îi trebuia pentru el, undeva tânjea la singurătatea absolută.  

✎ De multe ori în plină singurătate erotică - când pare foarte fericit - fuge de pe frontul iubirii. Nu sentimentele îl stăpânesc, ci rațiunea. Că e cinic, asta e sigur, că s-a iubit mai mult pe sine decât pe ceilalți, asta e și mai sigur. ''E aproape un joc în a-i găsi contrariile și acest joc te face să te îndoiești, să te întrebi dacă nu și-a făcut poate un sistem din a-și cultiva exact contrariile.

✎ Are ambiții științifice, polemizează cu Newton, deși cercetările sale, la o analiză mai serioasă, nu rezistă. Observațiile asupra plantelor și multe altele se bazează pe instinct. Ambiționa mult, avea un complex de superioritate încă din copilărie, pentru că știa foarte bine multe lucruri și vorbea câteva limbi străine. Scrisese o piesă în care personajele își răspundeau în graiuri diferite; în Italia avea să râdă de latina cântată și destul de caricaturală a canonicilor, el care o vorbea în casă de mic.  

✎ De altfel, trebuie urmărit de-a lungul întregii sale biografii amestecul de snobism aristocratic cu plăcerea prieteniilor gregare.

Bagajul cultural al poetului

Se găseau acolo adunate lucruri stranii și aroganțe, temerități, genialități surprinzătoare, invective și documente ale contradicțiilor lăuntrice, crudități care nu puteau fi arătate decât prietenilor devotați și de încredere. Materialele erau în parte amuzante, în parte extraordinare, trecând spumos din semeț în extraordinar. Toate erau străbătute de o tendință de amploare, de o omenie în care intimul se amestecă genial, neglijent, ștrengăresc, cu cosmicul, dumnezeiescul.

✎ Căpătase mania ordinei și gustul pentru liniște, nu mai suferea câinii. Irascibil, e deranjat de gâștele vecinilor. Se ocupă de albine și de pomi, extermina omizile. Sunt influențele rousseauiste: râvnea la obiecte puține, dar asta nu-l împiedică să-și țină mica lui contabilitate cu scrupulozitate.

✎ Se despărțea mai greu de copacii plantați cu mâna proprie, decât de oameni.  

Goethe si ortografia

✎ Mai toate iubitele lui stăteau rău cu ortografia, dar asta nu-l deranja prea mult, pentru că el însuşi recurgea la amici în cazul trimiterii unor misive mai importante ce trebuiau conectate pe ici, pe colo. Lucrul poate să pară surprinzător publicului, dar cei mai mulți poeți disprețuiesc regula gramaticală și se pare că au dreptate. Nu ne împing dirijorii de virgule spre exprimarea ternă, exactă, fără sclipire? 

Vicii  și altele 

6804525cfcb1278d0eb7198f65f13955.jpg

"Dacă nu beam vin, vedeam realitatea fără valuri.  
  
De trei zile n-am mai băut vin, dacă m-aș putea dezbăra de vin aș fi fericit.  

 
Am fost calm și lucid.  
  
Nu mai beau vin aproape deloc și în fiecare zi privirile și aptitudinea la viața practică devin mai limpezi. " 

O mânie care a crescut neîncetat cu anii a fost pasiunea pentru ordine, dusă până la o meticulozitate extremă. Avea fanatismul dosarelor; făcea dosar pentru orice. Fiecare din corespondenții lui avea dosar separat, unde scrisorile se depuneau în ordine cronologică. Când călătorea, păstra cu grijă, cum i-a scris o dată lui Schiller (la 22 august 1797), toate hârtiile care-i cădeau în mână: ziare, reviste, extrase din predici, ordonanțe comunale, programe de teatru, prețuri curente, note de hotel, și la întoarcere punea de i se clasau metodic.  

Scopul vieții este viața însăși.
— Goethe
Robert Dumitriu