Tratat despre excitantele moderne. Tratat despre viața elegantă de Honoré de Balzac

cumpără cartea

Elefant | Cărturești | Libris

notițe

Trebuie să luăm în considerare următoarele:
- Balzac nu era doctor + că multe lucruri pe care le spune nu au sens d.p.d.v. medical
- Balzac a fost un poet cu o puternică dorință de a cosmetiza și aroma fiecare aspect al vieții cu ajutorul unor cuvinte adesea prea puternice
- Balzac era dependent de cafea (probabil asta l-a și omorât)
- Balzac era gurmand
- Balzac nu trăia ce predica

Extrase din carte

Organele = Miniștrii plăcerilor

Orice exces se bazează pe o plăcere pe care omul vrea să o repete dincolo de legile de bază ale naturii.

Cu cât societățile sunt mai civilizate și mai pașnice, cu atât ele urmează mai mult calea excesului. (afirmație cu care nu sunt de acord) - vezi Olanda, Suedia, Danemarca, Elveția, Japonia.

Chemați viața către creier prin muncă constantă, astfel puterea se va multiplica, va dezvolta membranele subțiri ale creierului și îi va îmbogăți consistența.

Alimentația definește generația.

Tutunul i-a distrus deja pe turci, pe olandezi și amenință Germania.

Condamnații la moartea prin ghilotinare erau folosiți la experimente.

Tutun + Alcool = Deoarece mă obligase să fumez 2 trabucuri, mi-am dat seama de influența tutunului asupra mea în timp ce coboram scările. Mi se părea că erau făcute dintr-un material moale. În trăsură, am crezut că sunt într-un cuptor. Aerul reușea să mi se urce la cap, expresie tehnică a bețivilor. Natura mi se părea uimitor de nedeslușită. Sufletul meu era amețit. Frazele muzicale ajungeau la mine printr-o ceață. Vinul în exces slăbește papilele, canalele sunt saturate, gustul nu mai funcționează, iar băutorului îi este imposibil să distingă finețea lichidelor servite.

Din acest moment, totul începe să se agite: ideile pornesc asemenea batalioanelor marii armate pe câmpul de bătaie şi bătălia se dezlănţuie. Amintirile sosesc în ritm de şarjă, fluturându-şi drapelele; cavaleria uşoară a comparaţiilor se desfăşoară într-un minunat galop; expresiile spirituale vin desfăşurându-se în tiralioi.

Tutunul l-am lăsat în urmă, și nu fără motiv. Acest viciu este ultimul venit, apoi le învinge pe toate celelalte.

Omul care muncește.
Omul care gândește.
Omul care stă degeaba.

Viața ocupată.
Viața de artist.
Viața elegantă.

Omul-unealtă este un fel de zero social și, oricât de multe zerouri am pune la un loc, nu se va forma niciodată o sumă dacă nu pui și cifre.

În această jalnică cetate, viața se rezumă la o pensie sau câteva rente din bonuri de tezaur, iar eleganța la draperiile cu franjuri, un pat-gondolă și niște sfeșnice de sticlă.

Omul obișnuit nu poate înțelege viața elegantă. Nu neapărat.

Viața elegantă este arta de a însufleți odihna.

Artistul este o excepție. Trândăvia lui este o muncă, iar munca o odihnă. Este când elegant, când neîngrijit. Se poate îmbrăca la fel de bine, cu o salopetă, precum muncitorii, sau cu un frac, precum domenii la modă, în funcție de cum îi dictează mintea.

Nu-și ocupă timpul cu nimic, fie că meditează la o capodoperă, fără să pară ocupat. Că mână un ca cu zăbale de lemn sau că ține hațurile lungi a patru cai înhămați la o brișcă. Că n-are niciun șfanț în buzunar sau că aruncă cu aur în stânga și în dreapta, el este întotdeauna expresia unei mari gândiri și domină societatea.

Artistul trăiește cum vrea… sau cum poate.

O națiune este formată în mod necesar de oameni care produc și oameni care consumă.

Când traiul ți-e asigurat, nu ai altceva de făcut decât să studiezi, să observi, să compari.

Secolul XIX = Exploatarea omului de către om a fost înlocuită de exploatarea omului de către inteligență.

Diferențele au dispărut. Au rămas nuanțele.

Eleganța dramatizează viața.

Zgârcitul este o negație.

Pentru a ajunge la viața elegantă trebuie să fi ajuns cel puțin la retorică.

Artistul îmbrăcat la patru ace nu mai creează.

Robert Dumitriu